Stiri‎ > ‎

Jonathan Scheele fost şef al Delegaţiei Uniunii Europene la Bucureşti: „Cred că România nu are obiective clare în UE“

postat 25 aug. 2011, 01:09 de Contact Eurocentrica
Cum vede România, la cinci ani de la aderare, fostul şef al Delegaţiei Uniunii Europene la Bucureşti şi unul dintre susţinătorii Bucureştiului în procesul de negociere. Jonathan Scheele este rezervat în privinţa progreselor reformei administrative. Criza şi naţionalismul din UE nu ajută Bucureştiul, spune el.

Adevărul Europa: Cum vedeţi România la cinci ani după aderare? Care sunt domeniile de care am putea fi mulţumiţi şi care sunt cele în care lipsa de progrese este o problemă ?

Jonathan Scheele: În ciuda crizei economice, România este mai bine decât a fost acum cinci ani, şi acest lucru se poate observa în toate domeniile. Desigur, criza eclipsează o parte din progresele înregistrate -  românii care şi-au pierdut locurile de muncă, fie la ei acasă, fie în altă parte în Europa, cu siguranţă suferă. România, însă, începe să-şi reafirme rolul său pe plan extern. Dar sunt încă multe de făcut în continuare pentru ca România să-şi atingă potenţialul - fie că este vorba despre infrastructură, modernizarea agriculturii sau reforma administrativă.

V-aţi gândit că monitorizarea Comisiei Europene în privinţa sistemului judiciar va dura atât de mult pentru România şi Bulgaria?  Vedeţi acest Mecanism de Cooperare şi Verificare  ca pe unul eficient ?

Am sperat tot timpul să nu mai fie nevoie să vorbim despre acest mecanism  la cinci ani după aderarea la UE, dar soluţia depinde de progresele reale făcute în România. Mecanismul de Cooperare şi Verificare este doar un instrument prin care sunt monitorizate progresele înregistrate, iar Uniunea Europeană nu poate forţa România să facă ceea ce ea nu vrea să facă. Se va schimba ceva doar atunci când, în interiorul administraţiei, lucrurile se vor schimba cu adevărat. Reformele impuse din exterior nu vor funcţiona. 

Putem spune că România a avut noroc în 2007? Care ar fi fost şansele pentru aderarea României şi Bulgariei dacă negocierile s-ar fi purtat acum?

Cred că UE a învăţat multe lecţii de la extinderile din 2004 şi 2007. Nu cred că am apreciat de la bun început importanţa vitală a reformei judiciare şi administrative pentru reuşita aderării. Nu e vorba neapărat despre „norocul" pe care l-a avut România, ci mai degrabă de faptul că aceste teme ar fi fost abordate diferit dacă negocierile s-ar fi purtat acum. 

Ce înseamnă această teamă tot mai mare de imigranţi, chiar şi teama de venirea europenilor din Europa de Est? Cum să joci cu Occidentul această carte?

Problema generală a imigraţiei este împinsă de partide populiste, politice naţionaliste în multe state ale UE, în timp ce îngrijorările populaţiei sunt agravate de criza economică generală. Nu se face distincţia între migraţia  din afara UE şi libertatea legitimă de circulaţie a cetăţenilor UE, indiferent dacă oamenii sunt din România sau din altă parte. Aceste temeri şi tendinţe nu ajută, cu siguranţă, mai ales dacă românii,  folosind libera circulaţie, capătă o reputaţie proastă odată ajunşi peste hotare.

Este România un jucător important pe harta Europei? Sau este mai degrabă o rezervă speriată, ori de câte ori intră „pe teren" la un „meci important", cu frica de a nu greşi, din nou? 

Aceasta este o întrebare dificilă. Jucătorii efiecienţi din interiorul UE trebuie să aibă o idee clară asupra propriilor obiective şi ale celor legate de ţările pe care le reprezintă, astfel încât să fie în măsură să aducă în dezbaterea UE respectivele obiective. Numai atunci când România va avea o idee foarte clară în legătură cu ce vrea să facă ori unde vrea să ajungă în următorii cinci până la zece ani va fi în măsură să determine, în dezbaterile europene, susţinerea unui scop. Altfel, este doar în situaţia de a reacţiona la o agendă pe care o fac alţii. Până acum, nu sunt sigur că există obiective ambiţioase clare.

România pierde în câteva mize europene importante: Schengen, restricţii pentru munca în tot mai multe state membre (cazul Spaniei care până nu demult a fost aliat al său), fondurile europene. Cât de mult este România de vină?

În final, România este responsabilă de folosirea potenţialului pe care aderarea la UE îl oferă. Finanţarea din partea UE este disponibilă, dar România trebuie să fie capabilă să o folosească. Am spus şi înainte de aderare: „UE îţi dă bani, dar nu ţi-i bagă şi în buzunar"! De asemenea, climatul economic actual şi populismul nu au ajutat România, cel puţin în privinţa restricţiilor pe piaţa muncii. Dar aceasta este o problemă pe termen scurt, care se va încheia în 2013.

Sunteţi britanic şi european. Cum vedeţi viitorul monedei euro?

Situaţia actuală a monedei euro este complicată şi imprevizibilă. Dar starea de sănătate a euro şi zona euro sunt vitale pentru toate statele membre ale UE, inclusiv pentru Marea Britanie.

Sunt cinci ani de la aderare. Merita România să fie parte din UE? Aţi mai susţine-o acum, aşa cum aţi făcut-o când aţi fost la Reprezentanţa UE în Bucureşti?

Am crezut întotdeauna - şi continui să o fac - că România are locul său de drept în interiorul UE. Desigur, privind în urmă, nu am făcut corect tot ce trebuia atunci când am lucrat pentru aderarea României la UE. Dar eu rămân convins că, pe termen lung, de integrarea României vor beneficia atât românii cât şi UE.

"România este doar în situaţia de a reacţiona la o agendă pe care o fac alţii. Până acum, nu sunt sigur că există obiective ambiţioase clare."

Ştire preluată de la: Adevărul

Comments